Un forum dedicat plăcerii de a scrie.
 
AcasaPortalFAQInregistrareConectare

Distribuiţi | 
 

 În spatele cortinei

In jos 
AutorMesaj
Unknown
Admin
Admin
avatar


MesajSubiect: În spatele cortinei    Joi 14 Aug 2014 - 10:35

No title 






        Stăteam la minibarul din bucătărie, cu paharul pe jumătate gol, privind lichidul arămiu din el în timp ce îl mișcam circular. Îmi înecam amarul în băutură, cel puțin în seara asta, când casa părea goală chiar și cu el alături. Eram obișnuită cu singurătatea, încă din adolescență a trebuit să lucrez pentru a mă întreține într-un apartament mizer de 2 camere, ca mai apoi să reușesc să ajung la facultatea dorită și, în cele din urmă, să profesez. Arhitectura mă atrăsese încă din copilărie, alături de tatăl meu care lucra toată ziua la sutele de schițe de case și apartamente. Avea un ochi ager, observa toate detaliile, reușind să le transpună pe planșa imensă, dar și un gust fin pentru lucruri vechi, contemporane. Priveam atentă de fiecare dată când mă lăsa în preajma lui, învățam tot ce prindeam de la el, lucru care m-a ajutat în viitor.
        - O femeie nu ar trebui să se îmbete.
        Vocea lui ajunsese până în cele mai ascunse locuri, cutremurându-mă. Mă simțeam mai mult decât rănită.
        - O femeie nu ar trebui să fie adusă în pragul de a se îmbăta, răspund sec.
        Îi simțeam prezența, știam clar că se află pe fotoliul mic de lângă peretele de sticlă, ținând ca de fiecare dată în mână o cană de cafea rece, cu foarte mult lapte; niciodată zahăr.
        -  Se numește control.
        Devenise serios, după trei zile în care l-am ignorat complet. Mă purtam mai rău decât un copil de 6 ani care s-a certat cu el mai bun prieten și a jurat că n-o să mai discute niciodată. Deși știam asta, nu reușeam să trec peste ce s-a întâmplat.
        - Nu femeia trebuie să dețină controlul, ea doar își  susține bărbatul, a cărui îndatorire tu nu ai respectat-o.
        - Nu mi-am tras-o cu ea, Doamne, Clara, de ce reacționezi așa?
        - Dar tu de ce reacționezi așa?
        Era confuz, lucru neobișnuit pentru el.
        - Știi despre ce vorbesc. M-ai ignorat de atunci,  nu ai încercat să vezi de ce nu discut cu tine sau, măcar atât, să încerci să remediezi ceva.
         - Asta pentru că știu de ce nu discuți cu mine, cât despre remediat, iubita mea, nu este nimic stricat.
        Rolurile se inversaseră, acum eu eram cea confuză. Il priveam sceptic, ridicând o sprânceană în semn de întrebare.
        - Lucrurile nu s-au schimbat, eu te iubesc în continuare, la fel cum și tu o faci. Faptul că eu te ignor când te porți ca un copil, asta doar din simplul fapt că ești geloasă, demonstrează faptul că nu este nevoie să te lămuresc ce s-a întâmplat, pentru că nu s-a petrecut nimic din ce îți imaginezi.
        - Să presupun că atunci când îți găsești iubitul, logodnicul chiar, sărutându-se cu o fostă iubită înseamnă că totul a fost o imagine născocită de subconștientul meu?
        - Da, cel puțin în situația actuală.
        Degetele strângeau paharul cu atât de multă putere că eram sigură că avea să se spargă în urmatoarea secundă. Îl priveam în ochi, așa cum și el o făcea, diferența dintre noi fiind de la cer la pământ. Eu eram cea nervoasă, energică, pe când el își păstra același aer calm și înțelep pe care-l afișa încă din prima zi în care l-am cunoscut. Nimic nu era schimbat, deși anii trecuseră, noi eram la fel de diferiți.
        - Vrei să ignor faptul că te-ai sărutat cu fosta iubită, în biroul tău în momentul în care noi trebuia să ne întâlnim?
        - Da.
        Tonul îi era jos, grav. Cerea supunere.
        - Ei bine nu se va întâmpla, nu și de data asta, Jace.
        Era pentru prima dată de câteva luni bune când îi ziceam pe numele scurt. Gestul meu îl iritase, privirea lui fiind pironită în a mea, atât de intensă încât îl simțeam chiar lângă mine, nu la câtiva pași depărtare.
        - Ce trebuie să fac, Clara, ca să te conving că te iubesc? Indiferent de câte cuvinte îți voi spune, de grija pe care ți-o ofer, mereu îmi vei pune sentimentele la încercare. Te-am cerut în căsătorie, pentru că am vrut, ce ai mai vrea?
        Liniștea se lăsă între noi, toată situația devenind una stânjenitoare , acum când aveam ocazia să-i cer singurul lucru pe care-l dorisem de la el, în afara iubirii lui.
        - Spune-mi, Clara, ce-ți dorești.
        În timpul în care meditasem dacă să-i zic adevărul sau nu, el venise lângă mine, trecându-și gentil degetele pe obrazul meu, coborând pe linia mandibulei, ținându-mi barbia ridicată spre el. Mă privea atent, îngrijorat și curios de răspunsul pe care aveam să-l dau.
        - Vreau un copil cu tine.
        Deși expresia feței îi rămăsese aceeiași, puteam paria că ochii lui sclipeau în semiîntunericul camerei. 
Sus In jos
 
În spatele cortinei
Sus 
Pagina 1 din 1
 Subiecte similare
-
» Ajutor!...Invatam sa tricotam impreuna -V
» Scoala de croitorie (13)
» Personalitatea din spatele avatarului

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Midnight Delight :: Creaţiile voastre :: Creaţii Literare-
Mergi direct la: